Apa, sapunul si alfabetul

Unii il cauta pe Dumnezeu, dar zic eu ca mai intai ar trebui sa caute sapunul, apa si sa invete alfabetul.

Ieri m-a intrebat cineva daca vreau sa fac cateva ore de voluntariat pentru a ajuta la completarea unor cereri de inscriere la gradi, scoala, cereri catre Primarie…hartogaraie, stiind ca sunt obisnuita cu ele. Am intrebat daca mergem in comunitatea respectiva de rommi si am aflat ca ii adunase deja in sala de mese a unei gradinite. Am mers acolo si ne asteptau niste copile cu copii, zambarete, cu buletinul in mana. M-a izbit intai tineretea lor, apoi mirosul petilential, de urina, de lipsa unei igiene minime. Copii cu hainute frumusele, dar parca le-ar fi tavalit in baltoci de ploaie, parul incurcat fara nicio forma sau lungime, mame asemenea copiilor, dar atat de tinere incat puteai spune ca sunt surorile mai mari ale copiilor pe care ii tineau de mana. Maini murdare. Si totusi atat de senini toti. Am luat pixul, m-am asezat langa prima femeie, am chemat inca doua langa noi sa vada cum completez, m-am apucat de explicat si scriam in acelasi timp, am terminat, ele la fel, doar zambeau fara sa scrie si asa am aflat ca sunt in sensul strict al cuvantului, analfabete, nu stiu sa scrie, sa citeasca, chiar daca au fost la scoala pana in clasa a doua sau una a cincea. Eu completam cererile, ele dadeau cu pixul la semnatura, mai ceva ca simbolurile scrierilor antice, hieroglifele. Cereri pentru gradi, pentru alocatie suplimentara, de eliberare documente de identitate politie, primarie, pentru ca multi copii nu aveau nici macar certificat de nastere. Una din mame era la al treilea copil, 18 ani, necasatorita, tati necunoscuti, multipli, nici nu o interesa problema paternitatii macar, daca era o tipa cu educatie, as fi putut spune ca este multiliberalista :))), nu lingvista, poate doar limbista pentru ca nici dantura nu mai avea. Termin, ies afara la aer, trag zdravan din tigara si cand credeam ca pot sa schimb si aromele din jur cu parfumul de poseta, simt mirosul dinainte. Una din ele se intorsese cu fiica de 9-10 ani sa o cert eu sa mearga la scoala ca sa ajunga ca mine, ca de doua luni se plimba prin jurul scolii, dar la ore nu. M-au apucat nervii si i-am aratat fiica-sii pe maica-sa, am intrebat-o daca asta vrea si daca da, sa stie ca nici atat nu va avea ca voi chema protectia copilului sa o ia. Azi am intrebat pe cineva din primarie de ce ii lasa sa stea in astfel de conditii. Oamenii aceia am aflat ca nu au apa curenta, au o singura cismea la 100 si ceva de ersoane, locuiesc in foste grajduri, dar voteaza. Sunt deratizati de paduchi o data la sase luni si primesc ajutoare sociale, in rest, cuiva ii convine ca doar supravietuiesc. Iar ei nu se revolta, doar zambesc, oare de ce?

antisens

Oamenii, natura, totul este dual si doar picturile prind si nuantele. De cate ori nu am spus cuvinte cu inteles multiplu sau am citit bancuri cu Bula care intelege ce vor muschii lui. Bula, Dorel, Pacala, Tandala…compensam dualitatea cu personaje pentru a nu ne recunoaste lasitatea deciziilor, folosim expresii neaos ,,romanesti”, sa injuram englezeste neavand talentul lor nativ de a o sterge cand se-mpute treaba. Asa filozofez eu cand se apropie furtuna.

Rataciri

A fost o vreme cand am facut tampenii, pe romaneste, psihologic, bad choice. O vreme in care as fi vrut sa schimb totul pe plan personal, profesional, credeam ca am o viata plina de compromisuri, o viata care ma schimbase atat de mult incat nu ma mai identificam cu cine stiam, credeam ca sunt. Am inceput sa admir stilul de viata al altora si mi-as fi dorit acelasi lucru: distractie, relatii superficiale, fara planuri, doar ,,traieste clipa”. Un stil de viata la 180 de grade fata de ceea ce era rutina mea. Am inceput sa urasc rutinele si sa fiu impulsiva, atunci credeam ca sunt spontana si nici macar nu observam disperarea, singuratatea, stima de sine lipsa, traiam clipa fara sa realizez ca acea clipa ma costa mai mult decat un compromis personal, era unul cu viata. Un compromis care te costa emotional pana la lipsa emotiilor, la cinism. O vreme de ratacire pe potecile vietii altora pana am ajuns iar acasa cu inima bucati, dar mintea intreaga.

hell on heels

Cred ca Le Roi Soleil a inventat tocurile pantofilor sau cineva care suferea de anxietatea inaltimii, dar de la inventie si pana in zilele noastre, cateva sute sau mii de ani, tocurile au ajuns sa fie un rau necesar. Amuzant a fost cand Mel Gibson a incercat sa fie ,,femeie” pentru a intelege ce-si doresc femeile. Dar ce-si doresc barbatii de la o femeie pe subiectul stil? Bineinteles, fiecare cu gustul lui, dar tuturora le place Femeia si putini au si curajul de a o iubi. Femeia este un animal ciudat si nu este intamplatoare asemanrea cu o felina. Femeile vor atentie, multe o confunda cu dragostea, de aceea cand nu o mai primesc se plang ca au pierdut-o. Femeile chiar daca sunt mai emotionale in trairi au o mai mica capacitate de a iubi decat un barbat, pentru ca dragostea nu e ,,oarba”, este rationala, iar ratiunea este atribut masculin, asa cum tocurile sunt atribut feminin.

mai bine e dusmanul binelui

E o zicere pe care am auzit-o acum ceva timp si astazi mi-a revenit in memorie cand am citit cateva comentarii la o postare si toate incepeau cu ,,mai bine”:

mai bine singur

mai bine sa iubesti decat sa fii iubit

mai bine sa regreti decat sa nu ai amintiri

mai bine faci sex decat sa …

mai binele asta pare sa fie dusmanul binelui, dar eu stiu ca binele nu poate fi generalizat. Ce este bine pentru mine poate fi (mai mult ca sigur) rau pentru altcineva. Logic nu prea are sens, gramatical binele poate fi declinat, ca si in viata.

feelings

Am devenit noi comozi sa mai socializam face to face, tehnologia ne permite sa ,,cunoastem” persoane cu care altfel nici macar  nu ne-am intersecta sau ne-am transformat in arici  si credem ca daca facem primul pas in virtual ne va feri de dezamagirea crunta din real?

Mi-am facut pentru doua ore cont pe sentimente.ro si pot spune ca nu sunt atat de dezamagita de socializarea de pe site cum am crezut ca voi fi. Nu am incasat nici o injuratura, doar m-a ,,tras de urechi” un tip cand i-am spus ca nu am timp si pe buna dreptate mi-a dat replica,,ce cauti pe un site de matrimoniale, daca nu ai timp?” :)))

Din cei 10 care au dorit sa ma cunoasca, trei au trecut direct la subiect, adica se vedeau in pat cu mine jucandu-ne de-a doctorul, unul singur din cei trei a avut eleganta de a ma intreba despre pozitia preferata. 😀

Am avut surpriza de a avea si o discutie interesanta, naturala, fara un singur cuvant despre sex, ceea ce este o minune, nu din partea lui, ci din partea mea. :))))

Deci da, daca as vrea sa ma marit, sa gasesc un partener pentru un dating ,,just for fun”, mi-as face cont pe sentimente. ro. Sa nu uit, doar denumirea este despre feelings, restul sunt iluzii.

licurici

Cel mai lung razboi nu a fost cel de 100 de ani, este inca cel dintre barbati si femei. De ajuns sa spui femeia este delicata, sensibila, are nevoie mai mult decat un barbat de o imbratisare si atentie, ca sar ei, barbatii. Femeile sunt scorpii, castreaza barbatii psihic, ii transforma din feti-frumosi in sclavi si tot ele sunt suparate cand o incaseaza scurt peste ochi. Un razboi cu steaguri fluturate de ambele parti si sabii scrasnind, scantei ce aprind conversatiile ca mai apoi fiecare tabara sa-si ia jucariile si sa plece:amazoanele la cratita, zmeii la o bere. Obiective observatii fac si eu, nu-i asa?