Rataciri

/ florialbastredemareblog

A fost o vreme cand am facut tampenii, pe romaneste, psihologic, bad choice. O vreme in care as fi vrut sa schimb totul pe plan personal, profesional, credeam ca am o viata plina de compromisuri, o viata care ma schimbase atat de mult incat nu ma mai identificam cu cine stiam, credeam ca sunt. Am inceput sa admir stilul de viata al altora si mi-as fi dorit acelasi lucru: distractie, relatii superficiale, fara planuri, doar ,,traieste clipa”. Un stil de viata la 180 de grade fata de ceea ce era rutina mea. Am inceput sa urasc rutinele si sa fiu impulsiva, atunci credeam ca sunt spontana si nici macar nu observam disperarea, singuratatea, stima de sine lipsa, traiam clipa fara sa realizez ca acea clipa ma costa mai mult decat un compromis personal, era unul cu viata. Un compromis care te costa emotional pana la lipsa emotiilor, la cinism. O vreme de ratacire pe potecile vietii altora pana am ajuns iar acasa cu inima bucati, dar mintea intreaga.

26 de comentarii la „Rataciri”

  2. De „binefacerile” oraselor construite ca sa aratam ca si noi suntem in stare sa ne industrializam, ca si noi suntem in stare sa tinem pasul cu Occidentul capitalist. Totul facut in viteza, cu pasiune si daruire din partea unira, cu iluzii si sperante spulberate ale altora, dar construite. Iar acum, aceste orase, ridicate la standarde ale unei societati care a vrut sa rupa legatura cu iatoria, nu mai corespund standardelor catre care tindem si care se presupune ca ar trebui sa le aplicam astfel incat sa ne numim cu adevarat europeni, adica si in ceea ce priveste civilizatia, nu numai geografia. (Cred ca am pus laolalta prea multe in prea putine cuvinte.)

    Apreciază

  5. Posibil. Macedonenii din Constanta spun ca se trag din Muntii Pindului, unii se numesc fârșiroți, ceilalți, cipani. Primii se ocupau cu cresterea oilor, cipanii cu comerțul. Au muzica populara asemanatoare. Unde locuiesc eu, sunt multi lipoveni, tătari si noi orășenii, care ne-am săturat de oraș. :))

    Apreciat de 1 persoană

  6. Cat despre frontiere, in afara Marii Negre si a vecinilor de la vest, toate celelalte ne alipesc de tari cu origini slave. Ma gandeam acum la diferenta dintre bulgara si sarba. Vorbind, cu relativ putinele cuvinte pe care le stiu sarbeste, cu un macedonean, am aflat ca limba lui este aproximativ o combinatie intre sarba si bulgara. Din cate am observat, el, ca macedonean, parea ca vrea sa se distanteze de fostii confederati igoslavi, sarbii, avand parca o atractie catre vecinii sai bulgari…

    Apreciat de 1 persoană

  7. Magla era titlul tradus in sarbeste. In cazul asta caut mai intai filmul. Cred totusi ca acel Magla era un episod din serialul Twilight Zone, Zona crepusculara, sau Zona sumraka, asa cum i-am stiut eu numele pentru prima data.
    Mi-am dat seama ca traim la alte frontiere inca de la conversatia legata de cum se vede Romania de pe celalalt mal al Dunarii.

    Apreciat de 1 persoană

  9. Am inceput The Shining, dar nu m-a atras, iar de atunci nu am mai „probat” nimic altceva din ce a scris, si nici ecranizari nu am mai urmarit. Poate ar trebui sa imi revizuiesc optica. Poate ar trebui sa pun The Mist pe lista. Nu poate, ci chiar asa voi face. Chiar acum o trec!
    Hmmm… The Mist… Ceața… Magla in sarbeste. Da, Magla trezeste niste amintiri… Sunt ani de atunci, intr-o vreme cand ochii unor privilegiati geografic urmareau televiziunea iugoslava. E posibil ca filmul Magla, de care imi aduc aminte ca prin ceata, sa fi fost chiar ecranizarea acestui roman al lui Stephen King. Si eu care ziceam ca nu am urmarit ecranizarile dupa romanele sale… Cat de departe in timp te poate trimite o discutie! 🙂

    Apreciat de 1 persoană

  12. Face to face avem tendinta de a descrie mai amanuntit, dar in scris, daca nu este poveste sa aiba toate etapele, introducere, epozitiune, suspance si final, e mai ok sa redai doar esenta mesajului de transmis. Eu nu sunt prea vorbareata, dar sunt o buna ascultatoare, cred. 😛

    Apreciat de 1 persoană

  13. M-am mai linistit! Dar vei vedea ca uneori vorbesc prea mult! Culmea e ca daca iau vorbaria aia ca sa o pun pe blog sau intr-un text mai elaborat, fac ce fac si reusesc sa scot esenta din el si ramane doar atat pe blog: esenta, un text scurt, nimic mai mult.

    Apreciat de 1 persoană

  18. Cred ca esenta ramane aceeasi. Afisam diverse masti, tot asa cum si ridurile ne schimba infatisarea de-a lungul timpului.
    Partile nedescoperite, nestiute, nedezvaluite de care spui pot accentua esenta, o pot elibera, iar cei din jurul nostru o pot simti mai bine!
    Prioritatile se schimba pentru ca lumea in jurul nostru se schimba. Am trecut si eu prin (nu tai, dar ma opresc in a continua)… De fapt prioritatile celorlalti se schimba, obligandu-ne la a ne schimba si noi pe ale noastre. Nu cred ca ne schimbam. La un moment dat am avut senzatia asta. Nu eram schimbat, eram manios pe o situatie, poate pe mine, dar cu rimpul mi-am dat seama ca eu eram acelasi. Nu ne putem caracteriza pentru cum actionam intr-o singura situatie. Da, poate o singura situatie in care am actionat intr-un fel sau altul, sau nu am actionat deloc, ii schimba viata altei persoane (in bine sau in rau, cine stie?!), dar nu poti fi caracterizat doar pentru acea decizie de moment. Poate doar de catre cel a carui viata a fost influentata de decizia ta. Zic.
    Unele experiente scot la iveala, poate, aspecte de care ne era teama, pe care nu aveam curajul de a le arata lumii… Depinde atat de personalitatea fiecaruia, de mediu, de educatie, de societate… Cred ca esti mai in masura decat mine sa dezvolti astfel de subiecte.
    Concluzia: e complicat!

    Apreciază

  22. Traim vremuri in care valorile, pe care ar trebui sa le primim prin sau din educatie si care sa ne ghideze in viata, au ajuns sa fie inlocuite de altceva (nonvalori) care par a-i ghida foarte bine pe altii in viata. Dar poate ca este vorba de acel „foarte bine”, dusman al binelui de care vorbeai intr-un alt articol…
    Be yourself, no matter what they say (vorba cantaretilor…)!

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un comentariu