Love killed

Da, iubirea ucide, ucide orice speranta de a mai fi tu vreodata. Traiesti clipe de agonie si extaz, cazi, te ridici, te infurii, razi fara motiv, zambesti tuturor si vorbesti in versuri ca si cum, deodata, viata este poezie, iar tu ai descoperit ca Luna, stelele si soarele rasar doar pentru a lumina fata ta si a lui cand te tine de mana, dupa ce faci dragoste nebuna, nebuna, ca si cand ar fi mereu ultima data, ultima respiratie, ultima clipa a vietii tale de fluture trecator prin univers. Fiind cu pregatire psihologica, m-as trimite singura la terapie, ba chiar ceva pastile, pentru ca e o nebunie sa iubesti. Dependenta de adrenalina iubirii trece mai greu decat cea data de tigari, droguri sau alcool pentru ca nu exista tratament. Fiecare zi, dupa ce unul din cei doi oboseste de atata iubire sau dimpotriva, vrea o supradoza, iar celalalt realizeaza ca doar atat poate oferi, aduce chinuri, gelozie, ganduri,  care altfel nu te-ar caracteriza si da, furia este cea e macina incet orice sentiment de iubire avut vreodata, pana apare, opusul iubirii, indiferenta. Indiferenta fata de tine, de el/ea, o apatie confundata cu depresia, dar este doar dezintoxicare, timp dat pentru a te regasi, pentru a iti aduce aminte cine esti fara adictia data de iubire, fara sa auzi la prima ora vocea care iti spunea,,te iubesc”, fara atingerea mainii pe corp, fara acel sentiment de siguranta ca ,, te voi iubi si dincolo de vesnicie”. Suntem tentati de a spune cuvinte mari cand iubim, nefiind constienti de puterea lor si lipsa de continut. Promisiunile facute cand iubesti, esti iubit, sunt egale cu zero daca nu sunt urmate de fapte.Sunt baza iluziei numite Iubire, iluzie care ucide tot ce ai crezut, ce ai fost.