Everybody need somebody

Toti avem nevoie de cineva si cineva are nevoie de noi. Prietenia, de exemplu, probabil este cea mai conditionata relatie sau dragostea. Nu poti fi prieten cu cineva daca nu ai ceva de oferit, nu neaparat material, cu toate ca de multe ori partea concreta a relatiei este si cea care duce la ruperea ei. Nu degeaba se spune,,prietenul la nevoie se cunoste”, cu toate ca din experienta mea prietenia este incercata, nu la nevoie, mai mult atunci cand ti-e bine, esti happy, putini stiu sa se bucure fara sa incerce sa-ti strice starea sau sa nu profite. In dragoste, neconditionarea nu exista si nu vorbesc de cea parinteasca, cu toate ca sunt destule cazurile de parinti sau copii abandonati din diverse motive, ceva pentru care nu ar trebui sa existe  explicatie, motivele. Dragostea, nu atractia, este conditionata, cineva are nevoie de tine, nevoie exprimata zi de zi, clipa de clipa, prin ganduri, fapte, priviri, cuvinte, mici gesturi care in timp fac mai mult decat dragostea in sine. Cineva are nevoie de tine in fiecare secunda, dar cat de disponibili suntem sa raspundem? Asta tine de capacitatea fiecaruia de a fi prieten sau obiectul pasiunii. Eu nu o am sau nu o mai am demult, cu toate ca ma pot indragosti usor, imi trece la fel de repede, prietena cuiva sa fiu, sa ascult confidente, sa impart necazuri, bucurii sau macar o cafea, nu mai am rabdare, nici macar cu mine nu am rabdare uneori, am ales sa traiesc clipa fara sa am asteptari. Asteptarile mele de la oamenii din jur, poate au fost prea mari, poate nu a fost de ajuns ce si cat am oferit, poate nu am fost sincera cu cine si cand trebuia, poate nici eu nu am stiut ce vreau si cine sunt. Daca am nevoie de cineva? Am, dar nu de oricine, am nevoie de mine sa fiu eu, fara ca cineva, altcineva, sa ma conditioneze, as deveni oricine si asta ar fi banal pentru mine. Nu toti suntem animale sociale, integrarea in absolutul social poate fi traumatizanta pana la pierderea identitatii, mastile si rolurile pot ucide actorul.

30 de comentarii la „Everybody need somebody

  1. Cred ca cele mai bune povesti sunt cele personale, nu cele adunate intr-un mod ce aduce cu cel academic. Poate ca pagina sugerata nu e cea mai potrivita. Experientele proprii, concertele la care ajungem, peripetiile de pe drum, eforturile pe care le facem ca sa ajungem acolo, astea sunt poate mai interesante decat povestea din spatele albumului. Povestea asta din urma e cea care ne face sa mergem la concert, dar celelalte sunt cele de care ne vom aminti ani buni!

    Apreciat de 1 persoană

  2. Imi pare foarte rau!
    Scriu si sterg, rescriu si sterg din nou… Pai povestile si amintirile mele legate, cum spuneam, de Queen, nici macar nu merita sa le amintesc. M-am trezit la un moment dat si am vazut comentariul, dar nu intelegeam ce ai scris. Abia acum am putut pricepe, dar chiar si asa, a trebuit sa citesc de doua ori ca sa pot intelege.
    Boala asta…
    Da, intr-adevar, ce mai conteaza cum am scris…
    Imi pare sincer rau!

    Apreciat de 1 persoană

  3. Sincer, cand s-a anuntat moartea lui Freddy Mercury, aveam pierderea mea proprie, abia imi murise fiul de doar 7 ani, pe 5 noiembrie 1991, de cancer. Multi ani auzeam muzica, dar nu o ascultam, nu ma atingea in niciun fel. A revenit in viata mea dupa foarte multi ani, cand am inceput sa simt iar, pe la 40. Imi place sa-l ascult si 3 melodii chiar imi evoca povestile mele de viata. Somn usor, blue sun!

    Apreciază

  4. Povestile erau ale mele! Link-ul e nesemnificativ, fiind o insiruire de piese. Aveam nevoie sa vad o lista deoarece sunt dupa o tura de noapte (si iata ca e pranzul, iar eu inca nu am intrat la somn…). Cum sa scriu ca sa nu se „auda” cat sant de „batran”? Tin minte de parca a fost ieri momentul in care s-a anuntat trecerea in nefiinta a lui Freddy si zilele si saptamanile ce au urmat pline de piesele Queen. Si mai tin minte concertul omagial de la un an de la moartea sa, inclusiv de artistii care s-au facut de ras incercand sa ii imite vocea, nereusind sa se ridice la inaltimea vocii sale. Totusi sunt de admirat pentru gestul lor omagial! Hats off! (Asta ar fi un exemplu de amintire…)

    Apreciat de 1 persoană

  5. Mi-am aruncat o privire peste un top al cantecelor lor. Fiecare are cate o poveste, fiecare starneste amintiri, fiecare te poarta intr-o anumita dimensiune…
    Ma uit la profilul lui Freddie, la fata lui orientata catre microfon, la hotararea cu care il tine si la ochii inchisi, precum si la faptul ca pare absorbit de ceea ce canta el acolo… Si ma gandesc la faptul ca formatia fara el nu a reusit sa mai fie cea in care el era vocea…
    May he rest in peace!

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s