once upon a time

Sunt zile in care il uit. Uit cu totul ultimii 6 ani, uit ca exista, ca o data era totul. Uit ca am iubit cum iubesti o singura data in viata, iubirea care te face credincios, crezi ca va dura o vesnicie si chiar dincolo de ea, asa cum spune Dante,, Te iubesc şi te voi iubi întotdeauna, iar dacă şi după moarte oamenii iubesc, te voi iubi şi eu, şi mai bine cu tine în iad, decât fără tine în Paradis.” Frumos spus, amandoi credeam ca asa va fi si a fost. A fost ca un foc mare de tabara, alimentat cu iluzii, cu promisiuni, cu disperari si fuga de realitate. Vesnicia este undeva in viitor, iluziile trec, amandoi am renuntat la ambele, iluzii si vesnicie.Acum cand suna telefonul, primesc un mesaj sau un e.mail,  inima inca se strange, se face mica, lacrimile curg si incerc sa uit ca povestile de iubire au happy-end doar in filme, vesnicia nu este pentru oameni, este doar  pelicula unui film la care invat sa renunt sa ma mai uit.