4 years

Astazi Google mi-a urat ,,La multi ani”. Deschid laptop-ul si dupa ce am accesat pagina de Google, cand s-a deschis, vad multi ochisori sclipitori, colorati, care clipeau. Am dat click pe logo sa vad ce aniverseaza Google azi si s-au ,,aprins” lumanarile spunandu-mi La multi ani, Ilinca! Primul cadou la cafeaua de dimineata, o urare surpriza, care m-a facut sa zambesc. Si de ce nu?! Eu si Google suntem prieteni de multi ani si prietenii adevarati nu uita sa te surprinda. Astazi se implinesc si 4 ani de blog. LMA to me and my blog too!

 

 

once upon a time

Sunt zile in care il uit. Uit cu totul ultimii 6 ani, uit ca exista, ca o data era totul. Uit ca am iubit cum iubesti o singura data in viata, iubirea care te face credincios, crezi ca va dura o vesnicie si chiar dincolo de ea, asa cum spune Dante,, Te iubesc şi te voi iubi întotdeauna, iar dacă şi după moarte oamenii iubesc, te voi iubi şi eu, şi mai bine cu tine în iad, decât fără tine în Paradis.” Frumos spus, amandoi credeam ca asa va fi si a fost. A fost ca un foc mare de tabara, alimentat cu iluzii, cu promisiuni, cu disperari si fuga de realitate. Vesnicia este undeva in viitor, iluziile trec, amandoi am renuntat la ambele, iluzii si vesnicie.Acum cand suna telefonul, primesc un mesaj sau un e.mail,  inima inca se strange, se face mica, lacrimile curg si incerc sa uit ca povestile de iubire au happy-end doar in filme, vesnicia nu este pentru oameni, este doar  pelicula unui film la care invat sa renunt sa ma mai uit.

Everybody need somebody

Toti avem nevoie de cineva si cineva are nevoie de noi. Prietenia, de exemplu, probabil este cea mai conditionata relatie sau dragostea. Nu poti fi prieten cu cineva daca nu ai ceva de oferit, nu neaparat material, cu toate ca de multe ori partea concreta a relatiei este si cea care duce la ruperea ei. Nu degeaba se spune,,prietenul la nevoie se cunoste”, cu toate ca din experienta mea prietenia este incercata, nu la nevoie, mai mult atunci cand ti-e bine, esti happy, putini stiu sa se bucure fara sa incerce sa-ti strice starea sau sa nu profite. In dragoste, neconditionarea nu exista si nu vorbesc de cea parinteasca, cu toate ca sunt destule cazurile de parinti sau copii abandonati din diverse motive, ceva pentru care nu ar trebui sa existe  explicatie, motivele. Dragostea, nu atractia, este conditionata, cineva are nevoie de tine, nevoie exprimata zi de zi, clipa de clipa, prin ganduri, fapte, priviri, cuvinte, mici gesturi care in timp fac mai mult decat dragostea in sine. Cineva are nevoie de tine in fiecare secunda, dar cat de disponibili suntem sa raspundem? Asta tine de capacitatea fiecaruia de a fi prieten sau obiectul pasiunii. Eu nu o am sau nu o mai am demult, cu toate ca ma pot indragosti usor, imi trece la fel de repede, prietena cuiva sa fiu, sa ascult confidente, sa impart necazuri, bucurii sau macar o cafea, nu mai am rabdare, nici macar cu mine nu am rabdare uneori, am ales sa traiesc clipa fara sa am asteptari. Asteptarile mele de la oamenii din jur, poate au fost prea mari, poate nu a fost de ajuns ce si cat am oferit, poate nu am fost sincera cu cine si cand trebuia, poate nici eu nu am stiut ce vreau si cine sunt. Daca am nevoie de cineva? Am, dar nu de oricine, am nevoie de mine sa fiu eu, fara ca cineva, altcineva, sa ma conditioneze, as deveni oricine si asta ar fi banal pentru mine. Nu toti suntem animale sociale, integrarea in absolutul social poate fi traumatizanta pana la pierderea identitatii, mastile si rolurile pot ucide actorul.

Love killed

Da, iubirea ucide, ucide orice speranta de a mai fi tu vreodata. Traiesti clipe de agonie si extaz, cazi, te ridici, te infurii, razi fara motiv, zambesti tuturor si vorbesti in versuri ca si cum, deodata, viata este poezie, iar tu ai descoperit ca Luna, stelele si soarele rasar doar pentru a lumina fata ta si a lui cand te tine de mana, dupa ce faci dragoste nebuna, nebuna, ca si cand ar fi mereu ultima data, ultima respiratie, ultima clipa a vietii tale de fluture trecator prin univers. Fiind cu pregatire psihologica, m-as trimite singura la terapie, ba chiar ceva pastile, pentru ca e o nebunie sa iubesti. Dependenta de adrenalina iubirii trece mai greu decat cea data de tigari, droguri sau alcool pentru ca nu exista tratament. Fiecare zi, dupa ce unul din cei doi oboseste de atata iubire sau dimpotriva, vrea o supradoza, iar celalalt realizeaza ca doar atat poate oferi, aduce chinuri, gelozie, ganduri,  care altfel nu te-ar caracteriza si da, furia este cea e macina incet orice sentiment de iubire avut vreodata, pana apare, opusul iubirii, indiferenta. Indiferenta fata de tine, de el/ea, o apatie confundata cu depresia, dar este doar dezintoxicare, timp dat pentru a te regasi, pentru a iti aduce aminte cine esti fara adictia data de iubire, fara sa auzi la prima ora vocea care iti spunea,,te iubesc”, fara atingerea mainii pe corp, fara acel sentiment de siguranta ca ,, te voi iubi si dincolo de vesnicie”. Suntem tentati de a spune cuvinte mari cand iubim, nefiind constienti de puterea lor si lipsa de continut. Promisiunile facute cand iubesti, esti iubit, sunt egale cu zero daca nu sunt urmate de fapte.Sunt baza iluziei numite Iubire, iluzie care ucide tot ce ai crezut, ce ai fost.

fixuri și fetișuri

Citind articolul Optimistului despre mărime, mi-am adus aminte discuția amuzantă, târzie în noapte, pe terasă la PaQue, despre fixurile avute când ne place de cineva. Eu, de exemplu, am un fix cu mâinile, să nu fie trasnpirate. Mi se ridică părul pe brațe dacă un bărbat pune mâna transpirată pe mine. Unul din grup, să-i spunem Dan, are o problemă cu monturile. Nu poate face sex cu o femeie care are monturi, ceea ce după cum povestea, e o mare problemă, pentru că nu le poate descălța până nu ajung în intimitate sau să le întrebe direct. Prietenei mele îi plac doar bărbații însurați, altfel ar însemna anganjament, telefoane când se uită la seriale și ieșiri cu prietenii. Mai mult decât poate oferi. Denis se îndrăgostește ,,love at first sight” de orice proprietară a unor ochi verzi, se lasă manipulat, înșelat, fraierit de bani, timp si inimă. Noroc că îi trece repede. Alții de fundulețe de sirenă sau purtătoare de ochelari. Niște scheme cognitive, care credem noi, ne aduc fericirea. Măcar pentru puțin timp, pentru o noapte, o oră sau chiar doar 15 minute, pentru că mărimea contează, dar și timpul. Teoria relativității restrânse în lipsa gravitației.  E = mc2

Apa, sapunul si alfabetul

Unii il cauta pe Dumnezeu, dar zic eu ca mai intai ar trebui sa caute sapunul, apa si sa invete alfabetul.

Ieri m-a intrebat cineva daca vreau sa fac cateva ore de voluntariat pentru a ajuta la completarea unor cereri de inscriere la gradi, scoala, cereri catre Primarie…hartogaraie, stiind ca sunt obisnuita cu ele. Am intrebat daca mergem in comunitatea respectiva de rommi si am aflat ca ii adunase deja in sala de mese a unei gradinite. Am mers acolo si ne asteptau niste copile cu copii, zambarete, cu buletinul in mana. M-a izbit intai tineretea lor, apoi mirosul petilential, de urina, de lipsa unei igiene minime. Copii cu hainute frumusele, dar parca le-ar fi tavalit in baltoci de ploaie, parul incurcat fara nicio forma sau lungime, mame asemenea copiilor, dar atat de tinere incat puteai spune ca sunt surorile mai mari ale copiilor pe care ii tineau de mana. Maini murdare. Si totusi atat de senini toti. Am luat pixul, m-am asezat langa prima femeie, am chemat inca doua langa noi sa vada cum completez, m-am apucat de explicat si scriam in acelasi timp, am terminat, ele la fel, doar zambeau fara sa scrie si asa am aflat ca sunt in sensul strict al cuvantului, analfabete, nu stiu sa scrie, sa citeasca, chiar daca au fost la scoala pana in clasa a doua sau una a cincea. Eu completam cererile, ele dadeau cu pixul la semnatura, mai ceva ca simbolurile scrierilor antice, hieroglifele. Cereri pentru gradi, pentru alocatie suplimentara, de eliberare documente de identitate politie, primarie, pentru ca multi copii nu aveau nici macar certificat de nastere. Una din mame era la al treilea copil, 18 ani, necasatorita, tati necunoscuti, multipli, nici nu o interesa problema paternitatii macar, daca era o tipa cu educatie, as fi putut spune ca este multiliberalista :))), nu lingvista, poate doar limbista pentru ca nici dantura nu mai avea. Termin, ies afara la aer, trag zdravan din tigara si cand credeam ca pot sa schimb si aromele din jur cu parfumul de poseta, simt mirosul dinainte. Una din ele se intorsese cu fiica de 9-10 ani sa o cert eu sa mearga la scoala ca sa ajunga ca mine, ca de doua luni se plimba prin jurul scolii, dar la ore nu. M-au apucat nervii si i-am aratat fiica-sii pe maica-sa, am intrebat-o daca asta vrea si daca da, sa stie ca nici atat nu va avea ca voi chema protectia copilului sa o ia. Azi am intrebat pe cineva din primarie de ce ii lasa sa stea in astfel de conditii. Oamenii aceia am aflat ca nu au apa curenta, au o singura cismea la 100 si ceva de ersoane, locuiesc in foste grajduri, dar voteaza. Sunt deratizati de paduchi o data la sase luni si primesc ajutoare sociale, in rest, cuiva ii convine ca doar supravietuiesc. Iar ei nu se revolta, doar zambesc, oare de ce?

antisens

Oamenii, natura, totul este dual si doar picturile prind si nuantele. De cate ori nu am spus cuvinte cu inteles multiplu sau am citit bancuri cu Bula care intelege ce vor muschii lui. Bula, Dorel, Pacala, Tandala…compensam dualitatea cu personaje pentru a nu ne recunoaste lasitatea deciziilor, folosim expresii neaos ,,romanesti”, sa injuram englezeste neavand talentul lor nativ de a o sterge cand se-mpute treaba. Asa filozofez eu cand se apropie furtuna.

Rataciri

A fost o vreme cand am facut tampenii, pe romaneste, psihologic, bad choice. O vreme in care as fi vrut sa schimb totul pe plan personal, profesional, credeam ca am o viata plina de compromisuri, o viata care ma schimbase atat de mult incat nu ma mai identificam cu cine stiam, credeam ca sunt. Am inceput sa admir stilul de viata al altora si mi-as fi dorit acelasi lucru: distractie, relatii superficiale, fara planuri, doar ,,traieste clipa”. Un stil de viata la 180 de grade fata de ceea ce era rutina mea. Am inceput sa urasc rutinele si sa fiu impulsiva, atunci credeam ca sunt spontana si nici macar nu observam disperarea, singuratatea, stima de sine lipsa, traiam clipa fara sa realizez ca acea clipa ma costa mai mult decat un compromis personal, era unul cu viata. Un compromis care te costa emotional pana la lipsa emotiilor, la cinism. O vreme de ratacire pe potecile vietii altora pana am ajuns iar acasa cu inima bucati, dar mintea intreaga.

hell on heels

Cred ca Le Roi Soleil a inventat tocurile pantofilor sau cineva care suferea de anxietatea inaltimii, dar de la inventie si pana in zilele noastre, cateva sute sau mii de ani, tocurile au ajuns sa fie un rau necesar. Amuzant a fost cand Mel Gibson a incercat sa fie ,,femeie” pentru a intelege ce-si doresc femeile. Dar ce-si doresc barbatii de la o femeie pe subiectul stil? Bineinteles, fiecare cu gustul lui, dar tuturora le place Femeia si putini au si curajul de a o iubi. Femeia este un animal ciudat si nu este intamplatoare asemanrea cu o felina. Femeile vor atentie, multe o confunda cu dragostea, de aceea cand nu o mai primesc se plang ca au pierdut-o. Femeile chiar daca sunt mai emotionale in trairi au o mai mica capacitate de a iubi decat un barbat, pentru ca dragostea nu e ,,oarba”, este rationala, iar ratiunea este atribut masculin, asa cum tocurile sunt atribut feminin.

mai bine e dusmanul binelui

E o zicere pe care am auzit-o acum ceva timp si astazi mi-a revenit in memorie cand am citit cateva comentarii la o postare si toate incepeau cu ,,mai bine”:

mai bine singur

mai bine sa iubesti decat sa fii iubit

mai bine sa regreti decat sa nu ai amintiri

mai bine faci sex decat sa …

mai binele asta pare sa fie dusmanul binelui, dar eu stiu ca binele nu poate fi generalizat. Ce este bine pentru mine poate fi (mai mult ca sigur) rau pentru altcineva. Logic nu prea are sens, gramatical binele poate fi declinat, ca si in viata.